OZUN

CONACUL PÜNKÖSTI 

(construit în secolul al XVll-lea)

Conacul Pünkösti construit în secolul al XVII-lea, este  considerat monument de artă. Acoperişul său înalt, dublu este o variantă a mansardei populare.  Construcţia populară tradiţională este reprezentată de mai multe clădiri din lemn, cu acoperiş din şindrilă, ca de exemplu casa lui Bába Mózesné datată din prima treime a secolului XIX. şi casa lui Páljános Adolf (fosta cazarma de husari), construită în stil renascentist, la începutul secolului al XIX-lea. Un detaliu foarte frumos este prispa boltită a casei.  În această clădire a funcţionat în trecut biblioteca „Erdélyi Lajos”, iar în anul 2019 se află sub renovare, finanțat din fonduri Europene.

În cursul lucrărilor de renovare începute în anul 2019 a conacului Pünkösti (clasată pe „Lista monumentelor istorice din România”, având codul: CV-II-m-B-13245), s-au găsit grinzi de lemn sculptate cu următorul text pe limba latină: PÜNKÖSTI GYÖRGY SYMBOL[UM] DEUS PROVIDEBIT BALO KLARA AN[N]O 1729 DIEB[US] JUN[II] RENO.

Conform scrisului, clădirea a fost construită deja în secolul al 17.-lea, iar în anul 1810 (datare trecută pe „Lista Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii) a avut loc doar o renovare/extindere a conacului.
(Relatează istoricul Csáki Árpád)

CASA LUI PÁLJÁNOS ADOLF (fosta cazarmă de husari)

(construit în mijlocul secolului XVIII.)

Construcţia populară tradiţională este reprezentată de mai multe clădiri din lemn, cu acoperiş din şindrilă, cum este și casa lui Páljános Adolf (fosta cazarma de husari), construită în stil renascentist în mijlocul secolului al XVIII-lea. Un detaliu foarte frumos este prispa boltită a casei.

CONACUL TEMESVÁRI

(construit la sfârșitul secolul al XIX-lea)

Fațada principală a clădirii diferă total de fațada dinspre grădină. Bustul feminin și masculin, care servește drept ornament al porții, reprezintă și structura celor două fațade. Fațada principală care se axează pe simplitate, pe simetrie, este simbolul principiului masculin, și fiind construit cu elemente neorenascentiste și clasiciste, oferă imaginea unui conac. În axa centrală a acesteia s-a construit un portic cu timpanon, susținut de stâlpuri, a cărui fronton, în locul blazonului familiei păstrează simboluri religioase: inima arzătoare a lui Hristos, ancora și o cruce. Aceste simboluri au fost puse probabil fiindcă în 1911 familia Temesvári a dobândit calitatea de nobil, dar conform registrelor regelui, acesta nu au primit drept de utilizare a unui blazon. În jurul ferestrelor așezate simetric se observă decorațiuni renascentiste (perioada târzie) din tencuială care imită piatra naturală, colțurile rezalitelor sunt prevăzute cu apareiaj.

Fațada dinspre grădină, construit în spiritul feminin, conține elementele corespunzătoare epocii. Fiecare element arhitectural, decorație conține formele curbate, rotunjite, care reflectă felul jucăuș și luminozitatea. Elementele dominante ale fațadei sunt pavilioanele pătrate, care deasupra cornișei de streașină, se transformă în turnuri octogonale decorate cu grilaje din fier forjat, acoperite cu elemente în formă de clopot. Aceste turnuri sunt accentuate de decorațiuni din tencuială.

Între pilaștri cu capitel ionic se observă ferestre înguste, respectiv ferestre oarbe. Zona centrală a fațadei, între pavilioane, este determinată de ferestre mari cu secțiune semicirculară, care se despart tot de niște pilaștri cu capitel ionic. Aria aflată deasupra ușii semicirculare este ornată cu coroane de dafin. Pe marginile fațadei dinspre grădină se află câte o fereastră cu motive florale. Secțiunile aflate între cele două câmpuri conțin diferite ornamente: coroană de flori, ghirlandă, motivul scutului și panglici, iar colțurile sunt prevăzute cu apareiaj. Fațadele laterale, asemenea fațadei principale, sunt construite tot în stil clasicist. Suprafața acestora este delimitată de ferestre simple, cu închidere cu timpanon și ancadramente pronunțate. Clădirea etajată este completată de încăperile rezalitelor și a pavilioanelor.                                                                                            (sursa: http://www.castelintransilvania.ro/)