Măgheruş

   Măgheruş este un sat străvechi secuiesc. Numele lui provine probabil de la teritoriile cu alune din zonă. Satul a apărut în 1512 cu numele de Monyijoros, în anul 1567 cu numele de Mogyoros iar în 1678 cu numele de Magyarós (Măgheruş). Începând cu anul 1834 satul se numeşte oficial Sepsimagyarós (Măgheruş). 

   Măgheruş este situat la marginea sudică a Depresiunii Trei Scaune, la ramura nordică a Munţilor Întorsurii, sub Cseretető, la o altitudine de 574 m (foto nr.1). Înălţimi: creştetul Bérc (567 m), creştetul Lármafa (783 m), câmpul Stânii (Esztenamező, 718 m). 

   Conform tradiţiei orale „în apropierea satului se află Kuruchalom (colina curuţilor), unde se odihnesc liderii curuţilor”. Amintirea celor care au luptat pentru libertate este păstrată de mormântul în masă, numit Kuruchalom (colina curuţilor).  

   Populaţia satului: în anul 1567 satul apare cu 9 gospodării. În 1602 sunt 11 gospodării (din care 5 răzeşi, 5 mic boieri şi un soldat domnesc; nume de familii frecvente în sat: Kese, Magyarósi, Zelke, Szőcs, Magyari, Kóré, Tartosi, Jósa), în 1614 satul a avut 31 gospodării, (din care 24 persoane libere, 5 iobagi, 2 jeleri), în 1703 numărul gospodăriilor a fost 27 (dintre care 1 nobil, 9 cu cal şi infanterişti, 7 iobagi, 10 jeleri; în vremea aceea proprietarii de pământ erau contele Mikes şi Henter Mihály). Numărul locuitorilor din 1786 a fost 107 persoane (18 gospodării), în 1829 în sat erau 350 grăniceri. În 1802, pe lângă cei 18 grăniceri, s-au notat 12 familii civile, aparţinând administraţiei locale. Numărul locuitorilor din sat în 1850 a fost 561 (125 gospodării), în 1869 satul avea 612 locuitori (dintre care 463 aparţineau bisericii reformate), 443 locuitori avea satul în 1880, 428 locuitori în 1910, 412 în 1930, 422 în 1941, 339 în 1956, iar în anul 1966 satul avea doar 328 locuitori. La recensământul din 2002 satul a avut 111 locuitori.

   Biserica reformată din sat (foto nr.2) a fost construită în anul 1752; geamurile ei hexagonale, în cercevea din plumb au rămas intacte. Pe balustrada de pe galeria orgăi se văd ornamente de flori. Turnul de clopot şi-a păstrat caracteristicile arhitecturale ale epocii.

   În faţa bisericii se află un stâlp funerar din lemn sculptat, ridicat în anul 2001 în amintirea jurnalistului Kóréh Ferenc (1910-1996), editorul ziarului Székely Nép din Sfântu Gheorghe, colaborator la radioul Vocea Americii. Casa de cultură din sat poartă deasemenea numele lui (foto nr.3).  

    Personalităţi importante: Sepsimagyarósi Bartha László, călător geografic din sec. XVIII, scriitor; (1894-1952), preot reformat, scriitor religios; Fodor János (1899-1969) şi Fodor Sándor (1902-1954) personalităţi publice; Fodor Sándor, autorul monografiei satului; Telch-Dancs Rózsa editor (Toronto).

    Posibilităţi de investiţii: agricultură (în special creşterea animalelor), meşteşuguri, artă populară, turism, turism rural.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *