Ozun

    Prima atestare documentară a satului, sub numele de „Sacerdos de Wzom” se datează din anul 1332, iar în anul 1567 satul are deja 68 de gospodării. Numele de Ozun îşi are originea din limba turcă veche şi înseamnă „lung”.

Istoria numelui

  • 1332 – Sacerdos de Wzom
  • 1335 – Uzum
  • 1567 – Wzon
  • 1642 – Úzon
  • 1750 – Ozun
  • 1760 – Ozon
  • 1850 – Ozuna
  • 1854 – Uzon

Numărul de locuitori

  • 1567 – 68 gospodării
  • 1786 – 114 gospodării, 603 locuitori
  • 1850 – 328 gospodării, 1433 locuitori, din care 1104 de etnie maghiară
  • 1873 – 357 gospodării, 1611 locuitori
  • 1881 – 380 gospodării, 1764 locuitori, din care 1680 cu limba maternă maghiară
  • 1910 – 426 gospodării, 1785 locuitori, din care 1698 cu limba maternă maghiară
  • 1920 – 585 gospodării, 1745 locuitori, din care 1376 de etnie maghiară
  • 1930 – 2065 locuitori, din care 1571 de etnie maghiară, 1823 cu limba maternă maghiară
  • 1944 – 538 gospodării, 2201 locuitori, din care 2044 de etnie maghiară, 2044 cu limba maternă maghiară
  • 1966 – 2451 locuitori
  • 1992 – 2714 locuitori
  • 2002 – 2583 locuitori

    Locuitorii satului sunt secui liberi, care – datorită oraşului Braşov din apropiere – fac cunoştinţă şi devin adepţi ai reformaţiei.

     În sat există mai multe monumente istorice. În centru putem vedea biserica reformată din secolul XV. având planul de bază în formă de ouă; fosta cetate asediată de către Géczy András, căpitanul lui Báthory Gábor, iar mai târziu, în anul 1612, ocupată de către oştirea braşovenului Weiss Michael. În anul 1704 satul a fost nimicit într-un incendiu, distrugând biserica şi cetatea. În 1706 soldaţii din armata habsburgilor în lupta împotriva lui Rákóczi au pus stăpânire pe cetatea din Ozun, iar curuţii o asaltează.

 

    Cutremurul din 1738 şi în special cel din 1802 a nimicit cetatea, iar turnul porţii a fost destrămat. În locul acestui turn, în perioada 1842-44, s-a construit turnul de clopot cu cupola în formă de ceapă, existentă şi astăzi, în care se găsesc două clopote. Pereţii cetăţii a fost demolaţi în anul 1901. În grădina bisericii putem vedea monumentul milecentenarial al cărei placă comemorativă din bronz a fost proiectată de artistul Petrovits István.

 

    În partea opusă a centrului se află biserica romano-catolică, construită în anii 1909-1911 Motto-ul bisericii: Înălţarea la Cer. În biserică se află placa comemorativă a victimelor din al II-lea război mondial (1945). Începând cu anul 1943 Ozun are propria parohie.

 

 

    Tot în centru se află şcoala generală „Tatrangi Sándor”. Pe stâlpul funerar din lemn sculptat se află inscripţia, conform căreia această şcoală a funcţionat ca instituţie publică de învăţământ încă din anul 1648. Mormântul fondatorului şcolii, „Tatrangi Sándor”(1797-1875) se află în cimitirul satului.

 

     În faţa primăriei construită în anul 1896 se află obeliscul martirilor din al II-lea război mondial iar aproape de centru, lângă terenul de sport, putem vizita hala modernă de sport construită în anul 2004). În sat există şi o biserică ortodoxă construită în anul 1832 al cărei hram este Sfânta Maria.

 

 

    În sat există mai multe conacuri şi curii construite în secolul XVIII. (castelul Béldi-Mikes, conacul Újvárossy-Ágoston, conacul Temesváry etc.), care poartă semnele barocului popular, ale stilului rococo şi empire. Conacul Pünkösti este deasemenea considerat monument de artă). Acoperişul său înalt, dublu este o variantă a mansardei populare (s-a construit în jur de 1810). În această clădire funcţionează astăzi biblioteca „Erdélyi Lajos”. Construcţia populară tradiţională este reprezentată de mai multe clădiri din lemn, cu acoperiş din şindrilă, ca de exemplu casa lui Bába Mózesné datată din prima treime a secolului XIX. şi casa lui Páljános Adolf (fosta cazarma de husari), construită în stil renascentist, la începutul secolului al XIX-lea. Un detaliu foarte frumos este prispa boltită a casei  

 

    Comuna Ozun este locul de naştere al multor personalităţi publice, dintre care îl amintim pe poetul Béldi Mátyás (1707-1804), pe Erdélyi Lajos (1871-1932), preot reformat, scriitor, lingvist, profesor universitar, pe D. Veres Jenő (1882-1968), preot reformat, scriitor, editor şi traducător; familia Pünkösty, dintre care Pünkösty Gergely (1820-1912), maior în revoluţia din 1848-49. În memoria lui s-a ridicat un stâlp comemorativ din lemn sculptat în centrul satului în 1999. Mai departe îl amintim pe Pünkösti Pál (1804-1868), husar în revoluţia din 1848-49, pe Pünkösti Ferenc (1835-1898), care a avut onoarea de a-l primi personal în sat pe scriitorul Jókai Mór şi care a fost fotografiat personal de istoricul Orbán Balázs, în timp ce făcea cercetări în zona Ozunului.

 

    Aici s-a născut şi scriitorul contemporan Beke György şi meşterul popular Páljános Ilona

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *