Denumirea localităţii Lisnău vine din limba slavă şi înseamnă „pădure”. În prima jumătate a secolului XIV., Lisnău a fost o aşezare plătitoare de impozite; prima atestare documentară a satului se datează din 1332.
Lisnău este situat într-una din văile Munţilor Întorsurii, la marginea estică a Depresiunii Trei Scaune, în valea Pârâului Lisnău. Satul are o populaţie de 447 locuitori, conform recensământului din 2002.
Dintre atracţiile turistice ale satului amintim biserica reformată din centru, monument istoric (foto nr.1), înconjurat de un gard din piatră, în formă de cerc, rămăşiţe ale cetăţii. Turnul de clopot a fost construit în locul intrării acestei cetăţi. Pe globul de pe turn – ca şi în stema secuiască – se află Soarea şi Luna aurită. În turn putem vedea unul dintre cele mai renumite clopote renascentiste din zonă, ornată cu frunze cu „nervuri din metal”, considerat monument de artă. Acest clopot a fost executat de către meşterul braşovean Lampen Henrik din 1693. Biserica încă mai poartă stilul gotic.
În ţintirimul bisericii s-a descoperit groapa comună a victimelor epidemiei de ciumă din anul 1719. În amintirea victimelor, locuitorii din Lisnău au ridicat un stâlp comemorativ din lemn sculptat în 1992 (sculptat de fraţii Haszmann din Cernăuţi). În biserică putem vedea şi placa milecentenariană. În parcul micuţ din faţa clădirii se află monumentul istoric ale celor 50 victime din Lisnău din primul război mondial, înconjurat de zece tei (foto nr.3). Tot aici a fost aşezat stâlpul funerar din lemn sculptat în memoria aniversării de 150 ani de la revoluţia din 1848-49 şi a luptei pentru independenţă din comitatul Trei Scaune
În Lisnău mai există o biserică greco-catolică veche (foto nr.2) şi o biserică ortodoxă, care a fost construită în cinstea Sfântului Petru şi Paul. Unul dintre clopotele bisericii ortodoxe a fost turnat în anul 1796.
În locul bisericii romano-catolice din sat s-a ridicat o capelă nouă în cinstea Sfintei Fecioară în anul 1970. O altă valoare turistică din sat este casa lui Bedő Tivadar.
Persoane importante născute în sat: Kováts Pál (1630-1695), profesor, cronicar, L. Damó Kálmán (1823-1863), poet, revoluţionar, Dancsuly András (născut în 1921), scriitor, profesor, Vargha Jenő (născut în 1924) chimist, profesor, Kese György (1906-1977), medic, scriitor de specialitate.
Posibilităţi de investiţii: industria lemnului, diferite meşteşuguri (de ex. olăritul, căci în zonă se găseşte lut galben de calitate foarte bună), agricultură (în special creşterea animalelor), turism rural.
Satul Bicfalău este situat într-o ambianţă pitorească la poalele Munţilor Întorsurii (foto nr.1), înconjurat de pădure de fag. Prima atestare documentară despre aşezare se datează din 1332. Satul are a populaţie de 379 locuitori conform recensământului din 2002.
Lângă drumul principal DJ-103 se află şcoala construită de statul maghiar, fiind una dintre cele 400 de şcoli populare construite în anul 1896. Pe faţada ei se află placa comemorativă veche, pe care putem citi: „Cu ocazia existenţei Ungariei de un mileniu”.
Din vechea biserică reformată fortificată mai există doar turnul oval medieval şi ruinele fortăreţei cu crenel din secolul XVI-XVII (foto nr. 3). Turnul de clopot a fost iniţial fortificat. Cu creneii înguşti acest turn este şi astăzi unic în judeţ. Cupola originală a turnului, numită şi cupola cu lanternă a fost schimbată în cupolă în formă de piramidă în anul 1937, conform proiectului efectuat de Debreczeni László. În locul bisericii gotice mici s-a construit una nouă în anul 1863. Clopotul unic al bisericii, turnat de meşterul braşovean Johannes Neidel în anul 1640, se mai aude şi astăzi. Ceea ce îl face pe clopot şi mai valoros, este faptul, că pe clopot s-a sculptat un text în formă circulară în limbile latină şi maghiară. Cimitirul străvechi din faţa bisericii s-a renovat în anul 2002, pietrele funerare străvechi au fost curăţate şi restabilite.
Dintre conacele cu arhitectură frumoasă amintim conacul Simon de pe strada Mare, construită în anul 1793, având o prispă din piatră, cu arcade şi coloane. Tot în această stradă se află casa Jantsó, iar în strada Bisericii putem vedea casa lui Zsigmond Ödön . Această casă are o prispă asimetrică, boltită, arcuită, ornată în stil baroc. Alte conacuri şi case importante: conacul lui Páll Gergely, pe strada Mare, construit în anul 1830, având prispă cu arcadă şi bulumacul porţii din piatră, ornat cu elemente baroce; conaculMolnár de pe dig, datat din anul 1822, cu prispă populară, coloane joase cu arcade, fiind unic în Bicfalău. Alte conacuri considerate monumente de artă sunt: casa Bőjthe – Cseke din anul 1860, casa lui Harkó Lajos, conacul lui Vén – Ábrahám, casa Zátyi, casa lui Páll Gergely etc.
Turiştii pot vizita cetatea Csiga, situată în mijlocul pădurii Bicfalău, despre care bătrânii încă mai povestesc lucruri stranii: „În cetate era o fântână fără fund, deasupra căreia atârna o găleată din aur”. Din cetate în pivniţă ducea o scară în spirală. Probabil de aici îşi are originea denumirea cetăţii. „Cetatea le-a aparţinut uriaşilor. Ei au construit cetatea, acolo îşi ascundeau comorile. Mulţi au făcut săpături ca să găsească aceste comori”- povestesc bătrânii. Istoria cetăţii Csiga este asociată adeseori cu piatra Décse, aflată pe păşunea numită Pójás
Pădurea din Bicfalău este foarte bogată în ciuperci şi este deasemenea este un teritoriu de vânătoare excelentă.
Din rândul personalităţilor importante născute la Bicfalău numim pictorul şi gravatorul pe aramă Koréh Zsigmond (1761-1793) şi discipolul lui, Bikfalvi Falka Samuel (1766-1825), tipograf şi gravator în aramă, născut însă la Făgăraşi. Aici s-a născut şi lingvistul şi scriitorul de manuale şcolare, Simon Gábor (1857-1907).
Datorită posibilităţilor de turism din zonă, turismul rural capătă importanţă din ce în ce mai mare. În ultimul timp s-au construit multe pensiuni, case de vacanţă, reconstruite din conacuri vechi (Öregdiófa) sau construcţii noi (Mókus, Téglás). În clădirea fostei primării turiştii pot vizita colecţia etnografică permanentă a Asociaţiei Culturale Bikk-makk.
Posibilităţi de investiţii: meşteşuguri, artă populară şi turism, turism rural.
Sântionlunca este sat gemen, situat pe malul drept al Râului Negru, pe partea estică a Câmpiei Frumos, vizavi de Lunca Reci , de-lungul drumului naţional E-574
Satul Sântionlunca de astăzi a fost compus din unirea a două aşezări, şi anume Sântion şi Lunca (1900). La recensământul populaţiei din 2002, Sântionlunca a avut 797 de locuitori.
Prima atestare documentară a satului Sântion se datează din anul 1332; satul şi-a primit numele probabil de la Sfântul Ioan sau Sfântul Ivan
Unirea celor două sate s-a decis în anul 1899. Majoritatea reprezentanţilor din consiliul local doreau denumirea de Sântion, o mică parte dintre consilieri ar fi vrut ca satul să se numească Lunca. Pentru a decide denumirea finală a satului, ei au apelat la ministrul de interne, însă acesta i-a cedat adunării generale excepţională al comitatului Trei Scaune această decizie; adunarea generală însă – luând în consideraţie istoria satului, numărul populaţiei respectiv faptul, că multe familii purtau pe vremea aceea numele satului, a propus în final denumirea de Sântion. Acest eveniment a avut loc în data de 23 martie 1900. Locuitorii din Lunca însă n-au fost de acord cu această decizie şi au apelat la autorităţile supreme în scopul rediscutării cazului. Premierul, luând în consideraţie cererea locuitorilor din Lunca, a decis ca numele celor două sate unite să fie Sântionlunca.
Satul a devenit cunoscut în special datorită primei soţii al scriitorului Jókai Mór, actriţa dramatică, Laborfalvi Róza(născută Benke Judit, 1817 – 1886). Din şirul atracţiilor turistice din sat amintim biserica romano – catolică, monument istoric respectiv capela Szentiványicu turnul husar, în stil baroc. Biserica unitariană din Lunca s-a construit în anul 1826 , în interiorul ei se află o placă comemorativă din 1939, în memoria lui Berde Mózsa (1815-1899), fost lider şi personalitate a revoluţiei din 1848-49.
Conacuri şi curii : Casa Szentiványi, conacul Apor Henter, casa Bucs – Gáll (proiectat de Kós Károly), în faţa căreia se află o poartă secuiască monumentală.
Industria tradiţională de morărit funcţionează şi în zilele noastre.
Personalităţi importante născute în sat: Szentiványi Márkos Dániel (1618-1680), profesor universitar, episcop unitarian, Laborfalvi Berde Áron (1818-1892), profesor universitar, primul rector al universităţii din Cluj, membru al Comitetului Ştiinţific Maghiar, Szentiványi Gábor (1888-1952), prefect al comitatului Trei Scaune, victimă al fostului regim comunist.
Posibilităţi de investiţii: industria alimentară (industria de morărit), agricultură, turism (turism rural) şi alte servicii. Pâinea de casă şi colacul secuiesc (kürtőskalács, foto nr.5) din Sântion sunt foarte recunoscute. Aici trăieşte Fazakas Sándor, meşterul popular al sculpturii în oase
Prima atestare documentară a satului, sub numele de „Sacerdos de Wzom” se datează din anul 1332, iar în anul 1567 satul are deja 68 de gospodării. Numele de Ozun îşi are originea din limba turcă veche şi înseamnă „lung”.
Istoria numelui
1332 – Sacerdos de Wzom
1335 – Uzum
1567 – Wzon
1642 – Úzon
1750 – Ozun
1760 – Ozon
1850 – Ozuna
1854 – Uzon
Numărul de locuitori
1567 – 68 gospodării
1786 – 114 gospodării, 603 locuitori
1850 – 328 gospodării, 1433 locuitori, din care 1104 de etnie maghiară
1873 – 357 gospodării, 1611 locuitori
1881 – 380 gospodării, 1764 locuitori, din care 1680 cu limba maternă maghiară
1910 – 426 gospodării, 1785 locuitori, din care 1698 cu limba maternă maghiară
1920 – 585 gospodării, 1745 locuitori, din care 1376 de etnie maghiară
1930 – 2065 locuitori, din care 1571 de etnie maghiară, 1823 cu limba maternă maghiară
1944 – 538 gospodării, 2201 locuitori, din care 2044 de etnie maghiară, 2044 cu limba maternă maghiară
1966 – 2451 locuitori
1992 – 2714 locuitori
2002 – 2583 locuitori
Locuitorii satului sunt secui liberi, care – datorită oraşului Braşov din apropiere – fac cunoştinţă şi devin adepţi ai reformaţiei.
Biserica reformată
În sat există mai multe monumente istorice. În centru putem vedea biserica reformată din secolul XV. având planul de bază în formă de ouă; fosta cetate asediată de către Géczy András, căpitanul lui Báthory Gábor, iar mai târziu, în anul 1612, ocupată de către oştirea braşovenului Weiss Michael. În anul 1704 satul a fost nimicit într-un incendiu, distrugând biserica şi cetatea. În 1706 soldaţii din armata habsburgilor în lupta împotriva lui Rákóczi au pus stăpânire pe cetatea din Ozun, iar curuţii o asaltează.
Cutremurul din 1738 şi în special cel din 1802 a nimicit cetatea, iar turnul porţii a fost destrămat. În locul acestui turn, în perioada 1842-44, s-a construit turnul de clopot cu cupola în formă de ceapă, existentă şi astăzi, în care se găsesc două clopote. Pereţii cetăţii a fost demolaţi în anul 1901. În grădina bisericii putem vedea monumentul milecentenarial al cărei placă comemorativă din bronz a fost proiectată de artistul Petrovits István.
Biserica ortodoxă cu hramul Naşterea Maicii Domnului
Biserica ortodoxă construită în anul 1832 al cărei hram este Sfânta Maria.
Biserica catolică
În partea opusă a centrului se află biserica romano-catolică, construită în anii 1909-1911 Motto-ul bisericii: Înălţarea la Cer. În biserică se află placa comemorativă a victimelor din al II-lea război mondial (1945). Începând cu anul 1943 Ozun are propria parohie
Clădirea Școlii Generale „Tatrangi Sándor”
Tot în centru se află şcoala generală „Tatrangi Sándor”. Pe stâlpul funerar din lemn sculptat se află inscripţia, conform căreia această şcoală a funcţionat ca instituţie publică de învăţământ încă din anul 1648. Mormântul fondatorului şcolii, „Tatrangi Sándor”(1797-1875) se află în cimitirul satului.
Clădirea Primăriei comunei OzunObeliscul martirilor din al II-lea război mondial
În faţa primăriei construită în anul 1896 se află obeliscul martirilor din al II-lea război mondial iar aproape de centru, lângă terenul de sport, putem vizita hala modernă de sport construită în anul 2004).
Parcul centralConacul Pünkösti
În sat există mai multe conacuri şi curii construite în secolul XVIII. (castelul Béldi-Mikes, conacul Újvárossy-Ágoston, conacul Temesváry etc.), care poartă semnele barocului popular, ale stilului rococo şi empire. Conacul Pünkösti este deasemenea considerat monument de artă). Acoperişul său înalt, dublu este o variantă a mansardei populare (construit în secolul al XVII-lea). În această clădire a funcţionat în trecut biblioteca „Erdélyi Lajos”, iar în anul 2019 se află sub renovare, finanțat din fonduri Europene. Construcţia populară tradiţională este reprezentată de mai multe clădiri din lemn, cu acoperiş din şindrilă, ca de exemplu casa lui Bába Mózesné datată din prima treime a secolului XIX. şi casa lui Páljános Adolf (fosta cazarma de husari), construită în stil renascentist, la începutul secolului al XIX-lea. Un detaliu foarte frumos este prispa boltită a casei.
Conacul Temesvári
Comuna Ozun este locul de naştere al multor personalităţi publice, dintre care îl amintim pe poetul Béldi Mátyás (1707-1804), pe Erdélyi Lajos (1871-1932), preot reformat, scriitor, lingvist, profesor universitar, pe D. Veres Jenő (1882-1968), preot reformat, scriitor, editor şi traducător; familia Pünkösty, dintre care Pünkösty Gergely (1820-1912), maior în revoluţia din 1848-49. În memoria lui s-a ridicat un stâlp comemorativ din lemn sculptat în centrul satului în 1999. Mai departe îl amintim pe Pünkösti Pál (1804-1868), husar în revoluţia din 1848-49, pe Pünkösti Ferenc (1835-1898), care a avut onoarea de a-l primi personal în sat pe scriitorul Jókai Mór şi care a fost fotografiat personal de istoricul Orbán Balázs, în timp ce făcea cercetări în zona Ozunului.
Conacul Ujvárossy-Ágoston
Aici s-a născut şi scriitorul contemporan Beke György şi meşterul popular Páljános Ilona.
Prin acest site dorim să faceţi cunoştinţă cu împrejurimile geografice, cultura, tradiţiile şi obiceiurile populare, programele şi serviciile oferite de noi, cât şi cu posibilităţile de investiţii economice în zonă.
Cea mai mare comună din judeţul Covasna constituită din şapte sate (Ozun, Sântionlunca, Lisnău, Bicfalău, Lunca Ozunului, Măgheruş, Lisnău-Vale) este situată în depresiunea Braşovului, la hotarele sud-estice ale comitatului Alsóháromszék (Trei Scaune) la 9 km distanţă de Sfântu Gheorghe, 27 km de Braşov şi 30 km de Covasna.
Satele care aparţin comunei noastre sunt aşezări vechi; prima atestare documentară a localităţii Ozun, Sântion, Lisnău şi Bicfalău se datează din anul 1332.
Armonia unică şi specială, valorile religioase şi culturale, arta populară şi folclorul satelor, combinate cu ambianţa naturală, zonele ocrotite şi peisajul pitoresc oferă vizitatorilor posibilităţi variate şi bogate de a-şi petrece timpul.
Vă invităm să vizitaţi satele comunei Ozun, să faceţi cunoştinţă cu arta culinară şi ospitalitatea sătenilor, să faceţi excursii pe jos sau cu bicicleta în zonele ocrotite din apropiere, unde puteţi savura şi cerceta frumuseţile naturii, cu flora şi fauna bogată, să simţiţi şi să vă bucuraţi de aerul curat şi proaspăt, liniştea pădurilor şi sunetul pârâurilor.
Investitorii se vor bucura – pe lângă situaţia strategică excelentă a comunei noastre – de sprijinul infrastructural complet al consiliului local şi de resurse umane de calitate.
În acest scop vă dorim sănătate şi toate cele bune. Veniţi cu noi într-o călătorie virtuală în comuna Ozun!
Sperăm că v-am atras atenţia asupra comunei Ozun, că ne veţi vizita în curând şi ne vedem ca musafiri, prieteni sau investitori.
În sat există mai multe monumente istorice. În centru putem vedea biserica reformată din secolul XV. având planul de bază în formă de ouă; fosta cetate asediată de către Géczy András, căpitanul lui Báthory Gábor, iar mai târziu, în anul 1612, ocupată de către oştirea braşovenului Weiss Michael. În anul 1704 satul a fost nimicit într-un incendiu, distrugând biserica şi cetatea. În 1706 soldaţii din armata habsburgilor în lupta împotriva lui Rákóczi au pus stăpânire pe cetatea din Ozun, iar curuţii o asaltează.
În partea opusă a centrului se află biserica romano-catolică, construită în anii 1909-1911 Motto-ul bisericii: Înălţarea la Cer. În biserică se află placa comemorativă a victimelor din al II-lea război mondial (1945). Începând cu anul 1943 Ozun are propria parohie.
Cutremurul din 1738 şi în special cel din 1802 a nimicit cetatea, iar turnul porţii a fost destrămat. În locul acestui turn, în perioada 1842-44, s-a construit turnul de clopot cu cupola în formă de ceapă, existentă şi astăzi, în care se găsesc două clopote. Pereţii cetăţii a fost demolaţi în anul 1901. În grădina bisericii putem vedea monumentul milecentenarial al cărei placă comemorativă din bronz a fost proiectată de artistul Petrovits István.
Lista preoților slujitori la biserica reformată din Ozun:
Hilibi Nagy László 1569 – 1582
Sáfár János 1648 – 1658
Jancsó Péter 1658 – 1667
Abalai Márton 1667 – 1672
Papolczi Miklós 1672 – 1677
Csabai László 1677 – 1689
Zágoni András 1689 – 1709
Koré Tamás – bikfalvi 1709 – 1710
Lisznyai Intze István 1710 – 1744
Vásárhelyi János – 1744 – 1761
Intze Dávid 1761 – 1798
Intze Sámuel – 1798 – 1826
Egerpataki Basa Mihály 1826 – 1828
Kisgalambfalvi Vékás József 1829 – 1848
Sükösd Sámuel 1848 – 1849
Kisbaczoni Benedek Ignac 1849 – 1867
Uzoni Pünkösti Ferenc 1867 – 1898
Uzoni Pünkösti István 1899 – 1948
Nagyobb Péter 1949 – 1959
Szabó József 1959 – 1992
Zsold Béla 1993 – 2002
Ungvari Barna Andras 2003 –
PAROHIA ROMANO – CATOLICĂ
În partea opusă a centrului comunei Ozun se află biserica romano-catolică, construită în anii 1909-1911 Motto-ul bisericii: Înălţarea la Cer. În biserică se află placa comemorativă a victimelor din al II-lea război mondial (1945). Începând cu anul 1943 Ozun are propria parohie.
PAROHIA ORTODOXĂ
Parohia Ortodoxă din Ozun face parte din Prototopiatul Ortodox Sfântu Gheorghe. În decursul secolului al XVIII-lea, la Ozun a fost sediul unui protopopiat ortodox. Biserica parohiei, cu hramul „Nașterea Măicii Domnului”, a fost ridicată în anul 1883 pe locul unei biserici din lemn, având ctitori pe „George Ivan și Vasile Petcu din Brașov.” printre donatori figurează Sofia Fălcoianu, Elena Covaci, Mihjail Pünkösti. Preotul din acea perioadă era Veniamin Popovici.
Locașul de cult este zidit din cărămidă, cu fundamentul din piatră și acoperișul din țiglă, are plafonul format calotă cu arcade. Catapeteasma este din zid. Naosul are plafonul format semicilindric, iar deasupra ferestrelor se află arcade. În pronaos a existat un zid despărțitor pe pilaștri.
LISNĂU
BISERICA REFORMATĂ
La Est de Ozun şi în prim-planul Dealului Cetăţii se află localitatea Lisnău. În locul bisericii reformate din centrul localităţii, se află o biserică medievală, care a fost construită în anii 1500. Biserica a mai fost modificată de două ori, cel mai recent în 1804, până şi-a pierdut stilul vechi.
În timpul unei renovări, în anul 1913, a fost dezvăluită cabina gotică, unde se ţinea monstranţa şi o piatră memorială, datând din 1622. Lăcaşul este înconjurat de un gard din piatră, în formă de cerc, rămăşiţe ale cetăţii. Turnul cu clopot a fost construit pe locul intrării acestei cetăţi.
În baza construcţiei se află o placă din piatră, cu inscripţia „ Jákó Pál 1834 ” , care probabil reprezintă construirea turnului baroc. Pe globul de pe turn – ca şi în stema secuiască – se află soarele şi luna aurită. În turn putem vedea unul dintre cele mai renumite clopote renascentiste din zonă, ornatcu frunze cu „nervuri din metal” , considerat monument de artă.
Acest clopot a fost executat de către meşterul braşovean Lampen Henrik în 1693.
Lista preoților slujitori la biserica reformată din Lisnău:
1714 – 1746: Szentkirályi József
1746 – 1796: Péter Mihály
1796 – 1819: Soos András
1819 – 1835: Szabó Péter
1835 – 1890: Diénes Antal
1890 – 1908: Antal Lajos
1908 – 1957: Farkas István
1958 – 1960: Dénes Dezse
1961 – 1964: Varga Ferenc
1964 – 1986: Szentgyörgyi Béla
1986 – 2019: Derzsi György
CAPELĂ ROMANO – CATOLICĂ
Capela catolică a fost construită în anul 1970 în cinstea Sfintei Fecioară, în locul bisericii romano-catolice.
BISERICA ORTODOXĂ
Evolutie demografica (credinciosi romani):
– 1699 – 36 romani
– 1760 – 200 romani
– 1850 – 494 romani
– 1910 – 473 romani
– 1930 – 443 romani
– 1941 – 74 romani
– 1992 – 23 romani
In anul 1750 este mentionat preotul roman din Lisnau, iar in 1762 biserica ortodoxa.
In anul 1808 se infiinteaza parohie greco-catolica prin „convertirea” ortodocsilor.
Intre 1808-1813 se ridica biserica „Sf. Apostoli Petru si Pavel”, din piatra si caramida.
In 1913 se incepe zidirea bisericii ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului”.
In septembrie 1940, in urma Diktatului de la Viena, localitatea intra in componenta Ungariei. Preotul ortodox Mihai Petra si cel greco-catolic Moise Radu au fost izgoniti, iar bisericile devastate. Credinciosii au fost trecuti fortat la romano-catolicism si la reformati.
Dupa infiintarea Episcopiei Ortodoxe Romane a Covasnei si Harghitei, bisericile au fost reparate.
SÂNTIONLUNCA
BISERICA ROMANO – CATOLICĂ
Biserica romano-catolică „Sf. Ioan Botezătorul” din SÂNTIONLUNCA se află pe „Lista Monumentelor Istorice” a Ministerului Culturii având codul: CV-II-m-B-13265. Biserica a fost construită în 1774, pe temeliile unei biserici mai vechi.
BISERICA UNITARIANĂ
Biserica unitariană din Sântionlunca a fost construită în anul 1826. În interiorul ei se află o placă comemorativă din 1939 în memoria lui Berde Mózsa (1815-1899), fost lider şi personalitate a revoluţiei din 1848-49.
Biserica cu hramul „Sfinții Apostoli Petru şi Pavel” a fost zidită între anii 1936-1938. Pictura a fost executată de pictorul Niţă Anghelescu, în anul 1938. Preoţii parohi din perioada 1994-2014: Cristian Bugnar (2002-2004), Sorin Vasile Serafim Susanu (2004-2013), Nicolae Munteanu (din 2013 şi în prezent). Lucrări de reparaţii şi renovări în perioada 1994-2014: au fost executate lucrări de reparaţii la exteriorul bisericii şi la tâmplărie; au fost montate trei cruci de inox pe turlele bisericii; construirea unei camere pentru centrala proprie şi introducerea încălzirii centrale; renovarea clopotniţei; construirea unui loc pentru lumânări; construirea porţii şi a gardului de împrejmuire; împodobirea Sfântului Altar cu vase de cult şi veşminte noi.
În perioada 2010-2014, s-a efectuat schimbarea integrală a acoperişului bisericii, schimbarea geamurilor cu altele din termopan pe suport de lemn stratificat; s-a realizat construirea unei camere pentru centrala termică şi sistemul de încălzire centralizat; s-au efectuat zugrăveli exterioare la biserică, pictarea cupolei naosului, refacerea clopotniţei. În curtea bisericii, s-a ridicat o troiţă. La casa parohială, au fost realizate lucrări de renovare şi tencuire; s-a introdus apa curentă; s-a construit un atelier de tâmplărie, pictură şi sculptură. La intrarea în sat, a fost ridicată o troiţă. Cimitirul este bine îngrijit, fiind împrejmuit cu gard nou. La hramul bisericii şi la slujbele de priveghere, participă numeroşi credincioşi din parohiile învecinate şi din Braşov.
MĂGHERUȘ
Fotografie realizată de: Juhász Ábel
BISERICA REFORMATĂ
LUNCA OZUNULUI
BISERICA ORTODOXĂ
Biserica cu hramul „Sfântul Vasile cel Mare”, construită în anul 1997 din cărămidă şi acoperită cu ţiglă, are formă de navă, cu trei turnuri în faţă. Terenul pentru înălţarea bisericii a fost donat de Alexa şi Elena Manu. Proiectul bisericii aparţine arhitectului Virgil Florea, iar pictura a fost realizată de Sorin şi Mihaela Apan, executată în frescă între anii 1995-1997. Slujba de sfinţire a fost săvârşită în data de 3 noiembrie 1997 de către PS Ioan Selejan.
Cu această ocazie preotul Vasile Nedelea a primit distincţia de iconom stavrofor. Preoţii slujitori din perioada 1997-2014: Vasile Nedelea (1997-2011), Gheorghe Floroiu (din 2011 şi în prezent). În perioada 1997-2014 s-au realizat următoarele lucrări: montarea geamurilor termopan la biserică, a unei Sfinte Cruci din spatele Sfintei Mese, construirea unui lumânărar exterior, iar la casa parohială lucrări de renovare, construcţie şi întreţinere (poartă de fier, reparaţii gard, în interior lucrări de reparaţii şi zugrăvire şi instalare centrală termică). În 1998, s-a donat bisericii o casă cu anexe gospodăreşti aferente şi 1,12 ha teren arabil, de către credincioasa Elena Negrea, locuinţă amenajată drept casă parohială. Cimitirul a fost împrejmuit cu un nou gard. S-au ridicat trei troiţe: la intrarea în localitate, în curtea bisericii şi în mijlocul cimitirului.
Fundația creștină, caritativă Diakonia este o organizaţie non-profit având la bază sistemul de valori creștine. Printre misiunile fundației sunt: ocrotirea vieții, acordarea unui ajutor profesional persoanelor cu probleme de sănătate şi sociale, fără orice fel de discriminare. Diakonia acționează pentru întărirea simţului civic și de răspundere individuală și colectivă. prin munca lor urmăresc dezvoltarea sistemului de servicii sociale și instituționale, reprezentând serviciului caritativ al Eparhiei Reformate din Ardeal.
Proiectul social de îngrijire la domiciliu se adresează persoanelor în vârstă, bolnavilor cronici, persoanelor imobilizate, izolate sau cu dizabilităţi. La cererea nevoiaşului sau familiei acestuia echipa de îngrijire la domiciliu îi informează, îi vizitează şi efectuează îngrijirile dorite sau tratamentele medicale indicate de medicului de familie. Criteriul de selecţie în cazul persoanelor asistate este gradul lor de dependenţă socio-medical, respectiv lipsa concomitentă a unui suport şi ajutor adecvat din partea familiei sau a altor persoane ori organizaţii.
Serviciile acordate:
Asistenţa la domiciliu se realizează prin trei teritorii de intervenţie după cum urmeză:
Îngrijire de bază:
toaletă general sau parţială, spălarea părului,
schimbarea lenjeriei, hainelor,
aranjarea patului,
tăierea unghiilor,
a părului,
bărbierit,
ajutor în alimentaţie,
sfaturi de îngrijire.
Îngrijire medicală:
măsurarea glicemiei,
masurarea tensiunii arteriale,
administrarea injecţiilor,
tratarea plăgilor, pansare,
spălătura auriculară,
fixarea sau schimbarea,
sondei vezicale,
mobilizare, masaj, plimbare,
sfaturi şi îndrumare medicală
Îngrijire socială:
cooperare în activităţi casnice,
deplasare la farmacie,
controlul administrării medicamentelor,
ajutor în relaţia pacient-medic de familie,
dotare cu unelte, ajutătoare specifice bolii
vizite, îndrumare,
informare,
dotare cu material sanitare sau de îngrijire specific, servicii de spălătorie
Beneficiarii programului:
Beneficiarii serviciului de îngrijire socio-medicală la domiciliu ai Fundaţiei noastre se pot diferenţia în trei categorii:
1. Asistaţi permanenţi (înregistraţi): Această categorie de beneficiari este formată din persoane care necesită îngrijiri şi tratamente socio-medicale, conform evaluărilor efectuate, nevoilor identificate şi planulrilor de îngrijiri întocmite. În caz de tratament medical posedă de o recomandare a medicului de familie sau medic specialist. Au dosare personale întocmite pe baza datelor următoare:
Anchetă socială (date personale a asistatului, datele personale a persoanei de contact, evaluare socială: locuinţa clientului, starea economico-financiară, relaţiile sociale, probleme speciale, nevoi identificate,evaluare medicală: boli de care a suferit cu relevanţă pentru starea lui actuală, alergii, boli diagnostizate în prezent, medicaţie, recomandări a medicului de familie, nevoi identificate)
Plan de îngrijiri
Contract de furnizare a serviciului de îngrijire la domiciliu
2. Asistaţi ambulanţi/ocazionali: Pe lângă asistaţi permanenţi avem solicitări ocazionale, la pacienţi ambulanţi. La aceste cereri oferim serviciile noastre similare cu cei ai asistaţilor permanenţi, înregistrati. Ei reprezintă un număr important de beneficiari, pentru că se adresează serviciului nostru neavând alte resurse. Serviciul nostru este prezent zilnic în sate izolate, unde medicul de familie sau personal competent de îngrijire nu se deplasează, sau doar o dată pe săptămână.
3. Asistaţi dotaţi cu unelte auxiliare specifice bolii sau alte materiale ajutătoare (cârje, scaun WC, cărucior, pat cu saltea, materiale de incontinenţă, saci stoma, saci urinari)
„pădure”. În prima jumătate a secolului XIV., Lisnău a fost o aşezare plătitoare de impozite; prima atestare documentară a satului se datează din 1332. 
monument istoric (foto nr.1), înconjurat de un gard din piatră, în formă de cerc, rămăşiţe ale cetăţii. Turnul de clopot a fost construit în locul intrării acestei cetăţi. Pe globul de pe turn – ca şi în stema secuiască – se află Soarea şi Luna aurită. În turn putem vedea unul dintre cele mai renumite clopote renascentiste din zonă, ornată cu frunze cu „nervuri din metal”, considerat monument de artă. Acest clopot a fost executat de către meşterul braşovean Lampen Henrik din 1693. Biserica încă mai poartă stilul gotic. 
